În prezent, brandurile personale relevante se construiesc pe autenticitate, nu pe perfecțiune. Ioana Dodan, fondatoarea FAB Squad și lector Basetolearn, a înțeles că oamenii nu se conectează la imaginea impecabilă, ci la vulnerabilitatea asumată.
În acest interviu, împărtășește ce a învățat din propriile blocaje, cum a transformat perfecționismul în resursă și de ce brandingul personal trebuie să reflecte realitatea, nu șablonul.
Ioana, dincolo de CV – de la arhitect la… arhitect de brand personal
1. Care a fost momentul în care ai știut că asta e direcția ta – și de ce?
N-a fost un moment cu lumini și revelație. A fost o stare care tot revenea. Vedeam colegi și clienți care aveau atât de mult de oferit și totuși vorbeau despre ei în șoaptă. Simțeam că între cine suntem și cum suntem percepuți se pierde ceva esențial – curajul, vocea, umanul.
Când eram in Shanghai ca arhitect prin 2014 am început să simt că fiecare om cu care discut ca să îi proiectez ceva este un om care are nevoie sa fie reprezentat. E un om a cărei esență trebuia să o înțeleg și apoi să o pun pe hârtie.
Am știut că asta e direcția când am înțeles că pot să traduc acea esență în tot ce îl reprezintă pe acel om. De la casa fizică, la cea online – un brand propriu care să se simtă real. Și când am văzut că, odată ce un om se simte văzut cu adevărat, viața lui se expandează, n-a mai fost cale de întoarcere. Știam că EU trebuie să fac asta.
2.Ce ai păstra dacă ar trebui să-ți rescrii cariera de la zero? Ce ai elimina?
Aș păstra arhitectura. Nu ca meserie, ci ca mod de a gândi structurat spațiul – și mai ales, oamenii în spațiu. Aș păstra întrebările care incomodează. Proiectele făcute din instinct. Aș elimina perfecționismul și nevoia de a fi „pe plac” – inamicul principal al brandingului autentic.
Lecții & eșec. În branding, la fel ca în viață, nu trebuie să convingi
3. Ce lecții ai învățat „pe pielea ta” și ți-au schimbat modul în care lucrezi?
Că perfecționismul e un mecanism de control, nu o dovadă de profesionalism. Că dacă aștepți să îți iasă totul „ca la carte”, s-ar putea să-ți trăiești viața doar între drafturi. Că oamenii nu au nevoie de versiunea mea impecabilă. Au nevoie de versiunea mea prezentă. Și că în branding, la fel ca în viață, nu trebuie să convingi. Trebuie doar să fii recognoscibil(ă) pentru cine ești.
4. Există un eșec care ți-a redefinit parcursul? Povestește-ne.
Da. Propria mea blocare în vizibilitate. Ironia supremă: făceam branding personal pentru alții și nu puteam să vorbesc despre mine. Mă simțeam expusă. Mă întrebam ce-o să zică lumea.
Și am înțeles că cel mai mare eșec nu e să greșești, ci să nu te vezi cu adevărat. Asta mi-a redefinit parcursul – pentru că nu am mai putut să cer altora ce eu nu-mi ofeream.
Atunci am creat SELF LOVE CLUB – începând cu vulnerabilizarea mea, am pozat și am expus 300 de oameni – un colaj între portretul lor “instagramabil” și partea corpului lor care nu le place și pe care o ascund, pentru doar dacă le vezi împreună you have the whole authentic picture of self.
Branding personal în online – un spațiu unde brandingul devine oglindă, nu doar strategie
5. De ce ai ales să creezi acest curs acum? Ce gol simțeai că există?
Pentru că lumea are destule cursuri despre „cum să postezi”. Dar foarte puține despre de ce te ascunzi. Simțeam că există un gol între brandingul făcut pe pilot automat și brandingul care chiar îți reflectă vocea, valorile, ritmul interior.
Am vrut să creez un spațiu unde brandingul devine oglindă, nu doar strategie. Unde poți construi cu sens – nu doar cu șabloane.
6. Cui nu i se potrivește cursul?
Celor care caută rețete rapide. Sau care cred că brandingul înseamnă „cum să pari mai deștept”. Nu lucrăm la mască, lucrăm la curajul susținut. Și nici nu o să-ți spun în fiecare lecție cât de minunat ești – dacă tu nu ești pregătit să afli și ce te ține pe loc.
7. Ce e important pentru tine să simtă un participant când termină cursul – și ce să-și pună serios sub semnul întrebării?
Să simtă că are o voce. Că nu mai trebuie să se micșoreze ca să încapă. Și că brandul nu e o poză bună cu un text catchy – e o asumare coerentă a cine ești și cum vrei să apari în lume.
Și vreau să-și pună sub semnul întrebării toate etichetele pe care și le-a lipit ca să fie acceptat(ă): „Sunt introvert”, „nu-s de social media”, „nu e despre mine”. Poate că nu e despre tine… dar vine prin tine.
Din industrie – Toată lumea vorbește despre autenticitate, dar nimeni nu te învață cum se construiește
8. Ce vezi din interior și nu apare în rapoarte sau articole?
Că toată lumea vorbește despre „autenticitate”, dar nimeni nu te învață cum se construiește. Că există presiune să fii „vizibil”, dar foarte puțină susținere reală să fii sincer(ă). Și că, în spatele multor branduri „curate și coerente” e o frică profundă de judecată, de greșeală și de… uman.
9. Care e o idee veche care încă blochează progresul în industrie?
Că trebuie să te poziționezi ca expert. Ca și cum nu ai voie să mai fii în proces, să mai pui întrebări, să mai înveți. Adevărul e că oamenii nu se conectează doar la expertiză. Se conectează la cineva care își cunoaște valoarea, dar nu își ascunde imperfecțiunile.
10. Ce ți-ai dori să învețe liderii din generația următoare – și nu se predă nicăieri?
Cum să construiască încredere. În sine, în ceilalți, în intuiție. Să învețe să se exprime clar – nu doar corect. Să înțeleagă că brandingul nu e despre „cum să vinzi mai bine”, ci despre „cum să fii mai tu”.
11. Care e o resursă care ți-a schimbat felul de a vedea lucrurile – și de ce?
Pentru mine, teatrul a fost prima formă de libertate. Am făcut teatru în liceu și acolo am învățat că vocea ta are ecou – dar trebuie să o scoți din piept, nu doar din cap.
Că emoția e un instrument, nu o slăbiciune. Și că poți să urli, să taci, să greșești – dar dacă ești prezentă… publicul te va urma.
Apoi, mai târziu, printre sutele de podcasturi si cărți, m-a atins un interviu cu Debbie Millman care spunea că brandingul e „o promisiune emoțională pe care o faci lumii”.
Atunci mi-am dat seama că exact asta fac și eu – doar că nu pe scenă, ci în identitatea vizuală și emoțională a unui om.
Brandingul e un spațiu de expresie. Ca scena.
Și când îl tratezi ca atare, nu mai vrei doar să „sune bine”.
Vrei să se simtă adevărat.
aprilie 24 
